o perioada zbuciumata in ganduri si suflet ma acapareaza zilele astea.
stric ce am cladit, repar ce am distrus
uit de unde vin si unde trebuie sa ajung
uit ce am si ce vreau
nu-mi gasesc locul, prietenii, linistea...
nu stiu ce e cu mine
nu imi mai capteaza nimic atentia, nu ma pot concentra nu mai pot rade cu pofta asa cum o fac mereu
vreau sa spun STOP!
sa pun un punct mare la ce e rau si sa-mi amintesc ca inainte de toate cele mai importante pe lume sunt micile mele minuni, sotul si EU!
da! sa imi amintesc ca exist, ca trebuie sa am grija de mine, sa nu ma mai las prada delasarii, comoditatii si nimicurilor
sa-mi amintesc cine sunt! care e scopul meu!
sa rad..iar..din suflet.



Ieri dimineata pregateam cafeaua . Danutzu ma striga: mama, vreau si eu ciocolata calda.
Ma indreptam catre sufragerie, 5 minute mai tarziu , cu doua cani de cafea si doua cescute cu ciocolata calda si ma intrebam in gand, zambind, cat a trecut de cand cele doua biberoane cu lapte s-au transformat in cescute cu ciocolata calda? ( va amintiti?  ).
Ce repede trece timpul..:(
Ieri am avut o zi proasta...in care am fost mai mult decat obosita, nervoasa, satula de aceleasi treburi..
De fapt..cam asa au fost ultimele zile.
Am o familie minunata, o motivatie in tot ceea ce fac, dar tare ma copleseste rutina asta uneori...



 2010.


merg s-o iau de la capat.
s-aveti o saptamana buna 



Zile de toamna, mohorate, in culori sumbre..si...totusi!!! nu m-au afectat deloc
am fost cu moralul ridicat :)))(desi..usor nervoasa..ca de obicei:)))), vesela si fericita.
Poate si pentru ca zilele astea  (mai exact pe 19 )..implinim 8 ani de casnicie :P, poate si pentru ca simt aceeasi iubire-n suflet ca si acum multi ani (ne stim de 15ani :P ).. poate si pentru ca-mi vad copiii bine...casa prinzand contur.
Am atatea motive incat sa nu las toamna, cu depresiile ei , sa ma atinga-n vreun fel.
Iti multumesc Doamne, imi dai mai mult decat merit.
Iti multumesc, pentru toate!









Vin zile mai triste, de toamna
Si ploua si-i rece..pustiu
Pe banca cea veche si goala
Sunt singur'-astept si-i tarziu



Dar tu ai uitat iar de mine
M-ai pus ca pe-o frunza-n pastrare
In filele vechi de roman
Sortita la dor si uitare...


Si stii ca exist, cateodata
Cand cartea o iei sa citesti.
Dar frunza, priveste, e moarta!
A vrut mult prea mult s-o iubesti


O lacrima calda iti sapa
obrazul si scapi cartea jos.. oftezi...

podeaua se umple de frunze
tu plangi...inchizi ochii..visezi...


Si vezi cum plangeau rand pe rand
Gustau al durerii pahar
Acum prea tarziu sa regreti
Lasat-ai in urma amar
Lasat-ai doar frunze uscate 
Si-n toamna doar vantul mai poate
In zbor sa le ia sa le duca..
Sa ierte-ale tale pacate 
gaby_d2010