"Acum vreo doi, trei ani m-am îndrăgostit de-o iluzie, la fel de aiurită ca și mine.
M-am chinuit o vreme cu dragostea asta, pe urmă m-am luat cu altele. E plină lumea de iluzii Și de oameni. Mă voi mai fi îndrăgostit de câțiva oameni, de câteva iluzii... Iubiri mai mult sau mai puțin trecătoare.
Dintr-odată, acum ceva timp am reîntâlnit-o. Nu se schimbase aproape deloc. Ba încă maturitatea îi conferea și mai multă putere de seducție, și mai mult mister.
Am privit-o, știam că n-o să-i pot rezista, și i-am cedat.
De-atunci mă vizitează periodic.
Și știu că, de oricâte ori aş izgoni-o, o s-o primesc înapoi
Pentru că trebuie să recunosc, măcar față de mine, că probabil o voi iubi toată viața"