Parca-i din ce in ce mai greu sa supravietuiesti in lumea celor mari.
Nu, nu mari ca varsta si nici de statura lui Guliver, ci oameni mari cu statut social si  financiar onorabil, pentru care totul se reduce la bani, bani si iarasi bani...
Oameni care uita ca, poate, vreodata au avut si ei suflet si-au luat hotarari ascultandu-si-l,si uita ca daca ei l-au pierdut mai sunt altii care si-l pastreaza cu sfintenie.
Parca acesti oameni au ajuns sa se comporte imoral si nu din necesitate, ci pentru ca se simt indreptatiti de statutul pe care-l au sa faca acest lucru...."pentru ca pot"....
Mint, inseala, iti resping agresiv parerile desi sunt constienti ca ai dreptate.





6 Comments

Pr.Victor spunea...

De aceea în lumea asta avem oameni simpli şi buni de pus la rană pe care-i numim "oameni de milioane" şi oameni plini de bani care-n purtarea lor sunt de "doi lei".

Merișor spunea...

Cu siguranta isi vor aminti mai devreme sau mai tarziu de unde au plecat, pentru ca viata le va da aceasta ocazie si atunci sigur le va parea rau, viata nu ofera doar suisuri ci si coborasuri.

gaby_d spunea...

Padre, eu nu pot intelege cum poate banul schimba atat de mult un om :).

gaby_d spunea...

Meri, om vedea...daca....
Te pup.

Pr.Victor spunea...

Gaby, explicaţia e simplă. Eu am vorbit deseori despre asta. Ştii doar ce se spune în popor despre ban, că este ochiul dracului. Ei bine, în momentul în care unii oameni privesc prin prisma banului tot, cântărind, vânzând ori cumpărând inclusiv suflete, nu fac nimic altceva decât să se facă părtaşi celui rău.
Vei zice că e o explicaţie simplistă, dar crede.mă, eu am văzut mult mai multe decât tine, cel puţin în această privinţă. Şi aici mă refer mai mult la partea mea de duhovnicie, nu neapărat ca om.

Rocsy Ciobanu spunea...

Banul nu face decat sa trasporme omul si sa uite de unde a plecat. Se intampla des acest lucru din pacate!